rablagiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RABLAGÍU, -ÍE, rablagii, s. m. și
f. (Rar) Persoană ramolită. –
Rablă +
suf. -agiu.rablagiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rablagíu (rar)
(-bla-) adj. m.,
s. m.,
pl. rablagíi; adj. f.,
s. f. rablagíe, pl. rablagíi, art. rablagíile (-gi-i-)rablagiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RABLAGÍU, -ÍE, rablagii,
s. m. și
f. (Rar) Persoană ramolită. —
Rablă +
suf. -
agiu.