rablagit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RABLAGÍT, -Ă, rablagiți, -te, adj. (
Fam.; despre obiecte) Învechit, uzat, deteriorat; (despre ființe) slăbit de puteri, cu sănătatea zdruncinată; ramolit. [
Var.:
răblăgít, -ă, adj.] –
V. rablagi.rablagit (Dicționar de argou al limbii române, 2007)rablagit, -ă, rablagiți, -te adj. 1. (d. lucruri) stricat; uzat
2. (d. ființe) sleit de puteri; cu sănătatea zdruncinată; ramolit
rablagit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RABLAGÍT, -Ă, rablagiți, -te, adj. (
Fam.; despre obiecte) învechit, uzat, deteriorat; (despre ființe) slăbit de puteri, cu sănătatea zdruncinată; ramolit. [
Var.:
răblăgít, -ă adj.] —
V. rablagi.