rablă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÁBLĂ, rable, s. f. (
Fam. și
depr.)
1. Lucru vechi, uzat sau de calitate proastă; vechitură.
2. Animal bătrân și slab; gloabă.
3. Om îmbătrânit și sleit de puteri, ramolit. –
Cf. bg. hrăbla „ceva care este spart, rupt, care are lipsuri etc.”