patru (Dicționaru limbii românești, 1939)patru num. cardinal (lat.
quator, îld.
quatuor și
quattuor, vgr.
téssares, eolic
pisyres, dor.
tétores; got.
fidvôr, germ.
vier, engl.
four; irlandez
cethir, cimric
petguar; vsl.
čeverŭ; it.
quattro, fr.
quatre, sp.
cuatro). De doŭă orĭ cîte doŭă.
A face ochiĭ în patru (adică:
părțĭ), a fi plin de atențiune.
Ochiĭ în patru!, fiĭ foarte atent, foarte prudent.
A face pe dracu´n patru saŭ
a te face în patru, a face cele maĭ marĭ sforțărĭ ca să reușeștĭ.