quattrocento (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)QUATTROCÉNTO s. n. Denumire dată culturii italiene din
sec. XV, cunoscută și sub numele de Renaștere timpurie. [
Pr.:
cua-tro-cén-] –
Cuv. it.quattrocento (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)QUATTROCÉNTO s.n. ~ (sil.
quat-)
quattrocento (Dicționar de neologisme, 1986)QUATTROCÉNTO s.n. v.
cuatrocento.
quattrocento (Marele dicționar de neologisme, 2000)QUATTROCÉNTO s. n. cultura și arta italiană din sex. XV; Renașterea timpurie. (< it.
quattrocento)
quattrocento (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)quattrocénto (
it.) [
qua pron. cŭa]
s. n.,
art. quattrocéntoulquattrocento (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)QUATTROCÉNTO s. n. Denumire dată culturii italiene din
sec. XV, cunoscută și sub numele de Renaștere timpurie. [
Pr.:
cua-tro-cén-] —
Cuv. it.