puzderie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUZDÉRIE, puzderii, s. f. 1. Resturi lemnoase care cad din tulpina cânepii sau a inului la melițare și la scărmănare. ◊
Expr. A (se) face puzderie = a (se) sfărâma, a (se) face praf; a (se) distruge.
2. Mulțime de fulgi, de stropi de ploaie, de gunoaie mărunte etc. (răscolite de vânt).
3. (Cu determinări la
pl. introduse prin
prep. „de”) Mulțime, număr mare. [
Var.: (
reg.)
pozdérie s. f.] – Din
sl. pozderije.puzderie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)puzdérie (puzdérii), s. f. –
1. Resturi de la melițare, rămășițe de in sau de cînepă. –
2. Pleavă, codină, praf, scame. –
3. Mulțime, infinitate.
Sl. pozderije (Miklosich,
Lexicon, 605; Candrea, II, 284; Conev 75),
cf. bg. pazder, sb. pozder, rus. pazderie, mag. pazdorja.puzderie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)puzdérie (-ri-e) s. f.,
art. puzdéria (-ri-a), g.-d. art. puzdériei; pl. puzdérii, art. puzdériile (-ri-i-)puzderie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)puzderie f.
1. partea lemnoasă ce rămâne din cânepa melițată, întrebuințată de țărani la foc;
2. pleavă;
3. fig. mulțime (metaforă luată dela melițatul cânepei):
puzderie de vise. [Slav. POZDERIIE, paie, câlți]. ║ adv. mărunt și mult:
zăpada cade puzderie.