poci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POCÍ, pocesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A(-și) schimba în rău înfățișarea sau forma; a (se) urâți, a (se) strâmba, a (se) schimonosi.
2. Tranz. (În credințele populare) A desfigura, a sluți;
spec. a deochea.
3. Tranz. (Rar) A meni cuiva ceva rău, a cobi. – Din
potcă.