putreziciune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUTREZICIÚNE, putreziciuni, s. f. 1. Materie organică putredă; organism mort, intrat în putrefacție; putregai, putriditate, putrezime, putrezitură, putrejune. ♦ Starea unui organism putred.
2. Fig. Descompunere morală, decădere. –
Putrezi +
suf. -ciune.putreziciune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)putreziciúne (pu-tre-) s. f.,
g.-d. art. putreziciúnii; pl. putreziciúniputrezicĭune (Dicționaru limbii românești, 1939)putrezicĭúne f. (d.
putrezit, putrezesc, ca
repezicĭune d.
repezit).
Vest. Putregĭune.