puținătate (Dicționaru limbii românești, 1939)puținătáte f. (d.
puțin). Calitatea saŭ defectu de a fi puțin:
e fericit din cauza puținătățiĭ dorințelor, n´a ĭeșit la luptă din cauza puținătățiĭ soldaților. – În vest și
puținíme. V.
sărăcie, carență, indigență, penurie.