putativă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUTATÍVĂ, putative, adj. (
Jur.; în sintagma)
Căsătorie putativă = căsătorie încheiată de bunăvoie, dar prin necunoașterea, din partea soților, a unor clauze care împiedică existența sau validitatea ei. – Din
fr. putatif.