pusătură (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
pusătúră, pusătúri, s.f. 1. (înv.) poziție, așezare. 2. (reg.) boală contractată prin farmece; farmec, vrajă (pentru îmbolnăvirea cuiva).
pusătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
pusătúră f., pl. ĭ. Pop. Farmece, vrăjĭ.