pururi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÚRURI adv. (
Înv. și
pop.) Totdeauna, veșnic, mereu, neîntrerupt, în permanență. ◊
De-a pururi = (pentru) totdeauna, în veci. [
Var.:
púrurea adv.] – Probabil
lat. purus.pururi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)púruri, adv. – Totdeauna, veșnic. –
Var. d(e-a) pure(a). Origine necunoscută.
Lat. porro „înainte”, cu elementul
-re obscur, care apare și în
aiure(a) sau
altminteri (Cipariu,
Gram., 127; Meyer 346; Tiktin; Candrea), este dificil fonetic. S-a presupus și originea
sl. (Cihac, II, 300); și
lat. perpĕtuālis (Koerting 7070), care nu este posibil (Densusianu,
Rom., XXXIII, 284); și
lat. per hora, prin intermediul
alb. përherë (Skok,
Arch. Rom., VIII, 157; Capidan,
RF, II, 282), care pare insuficient; și
lat. *pororsus, în loc de
prorsūs (Scriban); și
lat. pūrus (Pușcariu 1411, REW 6864).
pururi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)púruri/púrurea adv.