pustnicire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PUSTNICÍRE,pustniciri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) pustnici și rezultatul ei. [Var.: pusnicíre s. f.] – V. pustnici.
pustnicire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pustnicíre (înv.) (pust-ni-) s. f., g.-d. art. pustnicírii