purulent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PURULÉNT, -Ă, purulenți, -te, adj. Care are puroi, care elimină puroi; care puroiază; supurant, puroios. – Din
fr. purulent, lat. purulentus.purulent (Dicționar de neologisme, 1986)PURULÉNT, -Ă adj. Cu puroi, care puroiază; supurant. [< fr.
purulent].
purulent (Marele dicționar de neologisme, 2000)PURULÉNT, -Ă adj. care puroiază; supurant. (< fr.
purulent, lat.
purulentus)
purulent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)purulént adj. m.,
pl. purulénți; f. puruléntă, pl. purulénte