purifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PURIFICÁ, purífic, vb. I.
Tranz. A face să fie pur, curat, neamestecat, limpede prin îndepărtarea corpurilor, a substanțelor sau a elementelor străine; a curăța. ♦ (
Tehn.) A epura. ♦
Refl. și
tranz. Fig. A deveni sau a face să devină pur din punct de vedere moral. – Din
fr. purifier, lat. purificare.purifica (Dicționar de neologisme, 1986)PURIFICÁ vb. I. tr. A face pur; a curăța. ♦ A elimina dintr-o limbă diferite elemente socotite străine. ♦
refl. A deveni mai pur din punct de vedere moral. [P.i.
purífic. / < lat., it.
purificare, cf. fr.
purifier].
purifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)PURIFICÁ vb. I. tr. a îndepărta elemente străine, a face pur; a curăța. ◊ (tehn.) a epura. II. refl. a deveni pur, nevinovat, fără pată. (< fr.
purifier, lat.
purificare)
purifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)purificá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
puríficăpurificà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)purificà v. a (se) face pur:
a purifica aerul; fig.
a purifica moravurile.