purgație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PURGÁȚIE, purgații, s. f. Faptul de a elimina (în mod regulat) materiile fecale; purgare. ♦ (
Înv.) Purgativ. – Din
fr. purgation, lat. purgatio.purgație (Dicționar de neologisme, 1986)PURGÁȚIE s.f. Curățirea tubului digestiv cu ajutorul unui purgativ sau al unui laxativ; purgare. [Gen.
-iei, var.
purgațiune s.f. / cf. fr.
purgation, lat.
purgatio].
purgație (Marele dicționar de neologisme, 2000)PURGÁȚIE s. f. purgare (I). (< fr.
purgation, lat.
purgatio)
purgație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)purgáție (-ți-e) s. f.,
art. purgáția (-ți-a), g.-d. art. purgáției; pl. purgáții, art. purgáțiile (-ți-i-)