purece (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÚRECE s. m. v. purice.purece (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)purece m.
1. mică insectă ce se nutrește din sângele oamenilor și al unor animale
(Pulex irritans); 2. pl. cuie sau ținte mici. [Lat. PULICEM].
purece (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Purece m. V.
Aprodul Purece.