purgare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PURGÁRE, purgări, s. f. (Rar) Acțiunea de
a se purga și rezultatul ei. –
V. purga.purgare (Dicționar de neologisme, 1986)PURGÁRE s.f. Acțiunea de a purga și rezultatul ei; purgație. [<
purga].
purgare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)purgáre (rar)
s. f.,
g.-d. art. purgắrii; pl. purgắri