purga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PURGÁ, purghez, vb. I.
Refl. (Rar) A-și provoca purgație (cu ajutorul purgativelor). – Din
fr. purger, lat. purgare.purga (Dicționar de neologisme, 1986)PURGÁ vb. I. tr., refl. A(-și) curăța stomacul, intestinele cu un purgativ sau cu un laxativ. ♦
tr. (
Fig.) A curăța, a elimina, a epura. [< lat.
purgare, cf. fr.
purger].
purga (Marele dicționar de neologisme, 2000)PURGÁ vb. I. tr., refl. a(-și) provoca evacuarea intestinală cu un purgativ. II. tr. (fig.) a curăța, a elimina, a epura. (< fr.
purger, lat.
purgare)
purga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!purgá (a se ~) (rar)
vb. refl.,
ind. prez. 3
se purgheázăpurgà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)purgà v. a deșerta pântecele cu ajutorul medicamentelor.