punic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÚNIC, -Ă, punici, -ce, adj. Care aparține Cartaginei sau locuitorilor ei, privitor la Cartagina sau la locuitorii ei; cartaginez. ◊
Război punic = nume dat fiecăruia dintre cele trei războaie purtate de Roma antică împotriva Cartaginei. – Din
lat. punicus, fr. punique.punic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PÚNIC, -Ă adj. care aparține Cartaginei sau locuitorilor ei. ◊ (s. n.) dialect fenician vorbit la Cartagina. (< fr.
punique)
punic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)púnic adj. m.,
pl. púnici; f. púnică, pl. púnicepunic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Punic a. relativ la Cartaginezi;
Răsboaie punice, nume a trei râsboaie între Roma și Cartaginea:
primul, după care Romanii cuceriră Sicilia (264-241 a. Cr.);
al doilea, început glorios de Anibal, care fu în cele din urmă învins la Zama (219-201);
ultimul, care se termină cu coprinderea și dărâmarea Cartaginii (149-146).