punibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUNÍBIL, -Ă, punibili, -e, adj. (
Jur.) Pasibil de pedeapsă. – Din
it. punibile.punibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)PUNÍBIL, -Ă adj. (jur.) pasibil de pedeapsă; punisabil. (< it.
punibile)
punibil (Dicționaru limbii românești, 1939)*puníbil, -ă adj. (d. lat.
punire, a pedepsi, care vine d.
poena, pedeapsă. V.
penibil, penal, parapon). Care poate fi pedepsit de lege:
fapt punibil.punibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)puníbil adj. m.,
pl. puníbili; f. puníbilă, pl. puníbile