punitiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUNITÍV, -Ă, punitivi, -e, adj. (
Livr.) Care pedepsește; destinat să pedepsească. – Din
fr. punitif.punitiv (Dicționar de neologisme, 1986)PUNITÍV, -Ă adj. Referitor la pedeapsă; pedepsitor. [< fr.
punitif, cf. lat.
punire – a pedepsi].
punitiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)PUNITÍV, -Ă adj. care pedepsește; destinat a pedepsi. (< fr.
punitif)
punitiv (Dicționaru limbii românești, 1939)*punitív, -ă adj. (d. lat.
punitus, pedepsit). Făcut în scop de pedeapsă:
expedițiune punitivă.punitiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)punitív adj. m.,
pl. punitívi; f. punitívă, pl. punitíve