pungășesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUNGĂȘÉSC, -EÁSCĂ, pungășești, adj. (
Fam.) De pungaș; fraudulos, hoțesc. –
Pungaș +
suf. -esc.pungășesc (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pungășesc, -ească, pungășești adj. fraudulos; hoțesc
pungășesc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) pungășésc, -eáscă adj. (d.
pungaș). De pungaș:
obiceĭurĭ pungășeștĭ.pungășesc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) pungășésc v. tr. (d.
pungaș). Fur cuĭva baniĭ din buzunar. Escrochez. V. intr. Trăĭesc ca pungaș:
mulțĭ anĭ a pungășit.pungășesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pungășésc (
fam.)
adj. m.,
f. pungășeáscă; pl. m. și
f. pungășéști