pune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÚNE, pun, vb. III.
1. A așeza, a instala, a plasa într-un loc. ◊
Expr. A pune foc =
a) a incendia;
b) fig. a înrăutăți situația.
A pune (ceva)
la foc = a expune (ceva) acțiunii focului (pentru a fierbe, a găti etc.).
A pune (cuiva ceva)
la picioare (sau
la picioarele cuiva) = a oferi (cuiva ceva util, valoros).
A pune (cuiva ceva)
înainte = a da (cuiva ceva) de mâncare.
A pune (ceva)
la cântar (sau
în cumpănă, în balanță) = a cumpăni, a chibzui (importanța, valoarea etc.) pentru a putea lua o hotărâre întemeiată.
A pune gura (pe ceva) = a gusta sau a mânca (ceva).
A pune ochii (pe cineva sau ceva) = a se opri cu interes (asupra cuiva sau a ceva), a remarca, a dori să obțină; a supraveghea.
A pune piciorul (undeva) = a sosi (undeva).
A pune ochii (sau
privirea, nasul, capul) în pământ = a avea o atitudine modestă, plecând privirea; a se rușina, a se sfii. (
Fam.)
A pune osul = a munci din greu.
A pune umărul = a-și aduce contribuția la o acțiune; a contribui.
A(-și) pune (ceva)
în (sau
de) gând (sau
în cap, în minte) = a avea intenția de a..., a plănui, a decide.
A pune o vorbă (bună) sau
un cuvânt (bun) (pentru cineva) = a interveni în favoarea cuiva.
A pune coarne =
a) a face o relatare cu adaosuri exgerate, neverosimile, inventate;
b) a-și înșela soțul.
A pune (o chestiune, un subiect etc.)
pe tapet = a aduce (o chestiune etc.) în discuție.
Unde (mai) pui că... = fără a mai socoti că...; presupunând, considerând că...
A pune paie pe (sau
peste) foc = a contribui la înrăutățirea unei situații grave, dificile.
A pune (pe cineva)
jos = a trânti (pe cineva) la pământ.
A pune (pe cineva)
sub sabie sau
a pune (cuiva)
capul sub picior = a ucide.
A pune (pe cineva)
la zid =
a) a împușca;
b) a condamna, a demasca, a dezaproba. (
Fam.)
A pune bine (pe cineva) = a face cuiva rău, uneltind împotriva lui.
A(-și) pune capul (sau
gâtul) (la mijloc) pentru cineva (sau ceva) = a-și primejdui viața; a fi singur, a garanta pentru cineva sau de ceva.
A pune (ceva)
pe hârtie = a însemna, a nota.
A pune (o melodie) pe note = a transpune o melodie pe note muzicale. (
Refl.)
A se pune bine cu (sau
pe lângă) cineva = a intra în voie cuiva, a se face plăcut cuiva (prin adulare, lingușeli, spre a obține avantaje). ♦
Tranz. A întinde, a expune. ◊
Expr. A pune (cuiva ceva)
în vedere = a atrage (cuiva) atenția, a aduce la cunoștință. ♦
Refl. A se depune, a se așterne;
fig. a începe, a se ivi.
S-a pus zăpada. S-a pus o iarnă grea. 2. Tranz. A aduce pe cineva într-o situație nouă neașteptată, a face pe cineva să ajungă într-o anumită stare.
L-a pus în inferioritate. ♦ A așeza, a numi pe cineva într-un rang, într-o demnitate, într-o slujbă; a determina, a fixa locul, ierarhia cuiva între mai mulți. ◊
Expr. A pune (pe cineva)
în pâine = a angaja (pe cineva) într-o slujbă spre a-și câștiga existența.
A pune (pe cineva)
în disponibilitate (sau,
fam.,
pe liber) = a concedia, a elibera (pe cineva) dintr-o slujbă.
3. Tranz. și
refl. A (se) așeza într-un anumit fel, într-o anumită poziție. ◊
Expr. (
Tranz.)
A pune (fire, fibre) în două (sau
în trei, în patru etc.) = a forma un mânunchi din două (sau trei etc.) fire. ♦
Tranz. A atârna, a agăța.
4. Tranz. A face să stea într-un anumit loc, a așeza la locul dinainte stabilit sau cel mai potrivit, a depune la locul lui, a plasa;
p. ext. a așeza într-un anumit loc față de alte obiecte de același fel, a aranja, a situa. ◊
Expr. A pune caii = a înhăma.
A pune în scenă = a regiza, a monta o piesă de teatru. ♦ A planta, a sădi, a semăna.
5. Tranz. și
refl. A(-și) așeza pe corp obiectele de îmbrăcăminte necesare; a (se) îmbrăca sau a (se) încălța.
6. Tranz. A depune valori bănești (în păstrare, spre fructificare etc.); a investi valori bănești. ◊
Expr. A pune deoparte =
a) a economisi;
b) a rezerva (pentru cineva).
A pune preț = a oferi un preț mare;
p. ext. a considera valoros, merituos.
7. Tranz. A fixa, a stabili; orândui, a institui.
A pune impozite. A pune un diagnostic. 8. Refl. (
Pop.) A se împotrivi, a sta împotrivă.
Te pui pentru un fleac! ◊
Expr. A se pune în calea cuiva = a împiedica pe cineva să acționeze.
9. Refl. recipr. A se lua la întrecere, a se măsura sau a se compara cu cineva. ◊
Expr. (
Tranz.)
A pune (de) față sau
față în față = a compara; a confrunta.
10. Refl. A tăbărî asupra cuiva, a se repezi la cineva.
11. Tranz. A face, a determina pe cineva să execute un lucru; a îndemna; a sili, a obliga. ♦ A îmboldi; a asmuți.
12. Refl. (Adesea cu determinări introduse prin
prep. „pe”) A începe o acțiune, a se apuca (cu stăruință) de ceva. ◊
Expr. A se pune cu gura pe cineva = a cicăli pe cineva sau a insista pe lângă cineva. (
Reg.)
A se pune (cu rugăminți, cu vorbe dulci etc.)
pe lângă cineva = a ruga insistent pe cineva.
A se pune pe gânduri = a deveni gânditor, îngrijorat.
E pus pe... = e gata să... (
Tranz.)
A-și pune puterea sau
(toate) puterile = a-și da toată silința, a se strădui.
13. Tranz. (În
loc. și
expr.)
A pune (pe cineva sau ceva)
la probă (sau
la încercare) = a încerca pe cineva sau ceva (spre a-i cunoaște valoarea, însușirile).
A pune (pe cineva)
la cazne = a căzni, a chinui.
A pune o întrebare (sau
întrebări) = a întreba, a chestiona.
A pune stavila = a stăvili.
A pune în primejdie = a primejdui.
A-și pune nădejdea (sau
speranța, credința) în cineva sau
ceva = a nădăjdui, a se încrede în ajutorul cuiva sau a ceva.
A pune temei = a se bizui, a se întemeia.
A pune vina (pe cineva sau ceva) = a învinui (pe nedrept).
A pune în (sau
pe) seama (sau
la activul) cuiva (sau
a ceva) = a atribui (pe nedrept).
A pune grabă = a se grăbi.
A pune nume (sau
poreclă) = a numi, a porecli.
A pune în valoare = a valorifica.
A pune în evidență = a evidenția, a sublinia, a releva.
A pune la îndoială = a se îndoi.
A pune la socoteală = a socoti, a îngloba.
A pune în loc = a înlocui.
A pune iscălitura = a iscăli.
A pune rămășag (sau
pariu) = a paria.
A pune aprobarea = a aproba. [
Prez. ind. și: (
reg.)
pui] –
Lat. ponere.pune (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)púne (pún, pús), vb. –
1. A așeza, a amplasa. –
2. A dispune, a pregăti. –
3. A (se) situa, a (se) plasa. –
4. A numi, a instala, a preda.
5. A introduce, a fixa. –
6. A impune, a stabili. –
7. A comanda, a sili, a îndemna. –
8. A recurge la... –
9. A obliga, a forța. –
10. A expune, a risca. –
11. A (se) folosi, a (se) întrebuința. –
12. A îmbrăca, a purta. –
13. A presupune, a admite. –
14. A socoti, a calcula. –
15. (
Refl.) A se așeza. –
16. (
Refl.) A ieși afară, a avea scaun. –
17. (
Refl.) A se băga, a intra în, a se întinde. –
18. (
Refl.) A ase opune, a rezista. –
19. (
Refl.) A se certa, a se bate. –
20. (
Refl.) A intra în serviciu. –
21. (
Refl.) A începe, a se așterne, a se produce o intemperie. –
Mr.,
megl. pun, puș, istr. pur, pus. Lat. pōnĕre (Pușcariu 1401; Candrea-Dens., 1461; REW 6647),
cf. it. porre (
logud. ponnere),
prov. ponre, fr. pondre „a depune ouă”,
sp. poner, port. pôr. Persoana a doua a prezentului,
pui ‹
ponis, a influențat-o pe prima,
eu pun, care se pronunță adesea
eu pui; la fel
să pun, să pui; gerunziul
punînd și
puind, cu
suf. de agent
punător și
puitor. La fel se pot conjuga și derivatele lui (
apune, depune, supune, răpune, despune, spune, prepune) ca și
veni și
ține. S-au adaptat la
conjug. lui toate
der. împrumutate din
fr. poser; compune, vb.;
impune; dispune; presupune; repune; contrapune etc.
Der. puitor, s. m. (persoană care pune ceva; lucrător care alimentează presa de imprimat);
puitoare, s. f. (lucrătoare care alimentează presa de imprimat);
puitură, s. f. (semănat; cusătură de ie);
pus, s. n. (acțiunea de a pune);
pusătură, s. f. (
înv., așezare, poziție; boală rezultată din vrăji; farmece);
pusoare, s. f. (situație; poziție; viță-de-vie sădită recent;
Trans., așteptare, pîndă, post de vînătoare).
Cf. apune, depune, prepune, răpune, supune. Der. neol. compune, v. mai sus;
contrapune, vb.;
expune, vb.;
interpune, vb.;
justapune, vb.;
opune, vb.;
propune, vb.;
suprapune, vb.pune (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PUNE [pú:nə], oraș în V Indiei (Māhārashtra), situat în SV
pod. Deccan, la poalele m-ților Gații de Vest, la 129 km SE de Bombay; 2,5
mil. loc. (2001). Nod feroviar și rutier. Aeroport.
Ind. constr. de mașini, electrotehnică, textilă (lână, bumbac), chimico-farmaceutică, de
prelucr. a cauciucului, a hârtiei și
alim. Imp. centru militar. Centru comercial pentru orez, bumbac, trestie de zahăr ș.a. Universitate (1948). Temple hinduse. Vechea denumire:
Poona. Supranumit „Regina Deccanului” este capitala culturală a maraților, devenit principalul centru cultural al
maraților iar apoi capitala regelui autoproclamat Sivājῑ Bhonsle (1674-1680). Cucerit de britanici (1817).
pune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)púne (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. pun, 2
sg. pui, 1
pl. púnem, perf. s. 1
sg. puséi, 1
pl. púserăm; conj. prez. 3
să púnă; ger. punấnd; part. puspune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pune v. (
activ)
1. a așeza într’un loc anumit:
a pune o carte pe masă; 2. a îmbrăca:
a-și pune pălăria; 3. a pregăti:
a pune masa; 4. a aplica, a întrebuința:
a-și pune toate puterile; 5. a propune:
a pune o întrebare: 6. a semăna:
a pune grâu, porumb; 7. a plasa;
a pune bani la dobândă; 8. a garanta:
a-și pune capul. ║ (
reciproc)
1. a se așeza:
pune-te acolo; 2. a începe:
a se pune la vorbă; 3. a se certa:
s’a pus cu dânsul. [Lat. PONERE].