pungăli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUNGĂLÍ, pungălesc, vb. IV.
Tranz. (
Pop.) A coase de mântuială, prost, cu împunsături neregulate. – Din
pungă.pungăli (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pungălí,
pungălésc, vb. IV
1. (pop.) a coase prost, de mântuială.
2. (reg.; în forma:
punghili) a migăli, a mocoși.
pungăli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pungălí (a ~) (
pop.,
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. pungălésc, imperf. 3
sg. pungăleá; conj. prez. 3
să pungăleáscă