pungaș - explicat in DEX

pungaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PUNGÁȘ, pungași, s. m. Hoț de buzunare; p. gener. hoț. ♦ Om șmecher, viclean, escroc. – Pungă + suf. -aș.

pungaș (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
pungaș, pungași s. m. 1. hoț de buzunare 2. om șmecher / viclean; escroc

pungaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
pungáș m. (d. pungă). Acela care fură banĭ din buzunar. Escroc, coțcar. Epitet glumeț băeților șirețĭ (Munt.). – Fem. pungășoaĭcă, pl. e.

pungaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pungáș (fam.) s. m., pl. pungáși

pungaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pungaș m. cel ce fură bani. [Tras din pungă].