pungălitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUNGĂLITÚRĂ, pungălituri, s. f. (
Pop.) Faptul de
a pungăli; (
concr.) cusătură neîngrijită, neglijentă; pungăleală. –
Pungăli +
suf. -tură.pungălitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pungălitúră (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. pungălitúrii; pl. pungălitúri