pungăleală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUNGĂLEÁLĂ, pungăleli, s. f. (
Pop.) Pungălitură. –
Pungăli +
suf. -eală.pungăleală (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pungăleálă,
pungăléli, s.f. (reg.)
1. cusătură proastă, de mântuială.
2. (în forma:
punghileală) migăleală, mocoșeală.
pungăleală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pungăleálă (
pop.,
fam.)
s. f.,
g.-d. art. pungălélii; pl. pungăléli