puncționa(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PUNCȚIONÁ,puncționez, vb. I. Tranz. A face o puncție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ponctionner (după punct).
puncționa(Dicționar de neologisme, 1986) PUNCȚIONÁvb. I. tr. A face puncții. [Pron. -ți-o-. / < fr. ponctionner].
puncționa(Marele dicționar de neologisme, 2000) PUNCȚIONÁvb. tr. a face o puncție. (< fr. ponctionner)