puncĭ - explicat in DEX

punci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PUNCI¹, punciuri, s. n. Băutură făcută dintr-un amestec de rom sau alte băuturi alcoolice cu zahăr, lămâie, portocale etc. și diverse mirodenii. – Din engl., fr. punch.

punci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PUNCI², punciuri, s. n. Aptitudinea unui boxer de a executa lovituri puternice, decisive; lovitură puternică, decisivă aplicată adversarului de un boxer. – Din engl., fr. punch.

punci (Dicționar de neologisme, 1986)
PUNCI¹ s.n. Băutură preparată dintr-un amestec de rom, zahăr, suc de lămâie, de portocale etc. [< engl., fr. punch].

punci (Dicționar de neologisme, 1986)
PUNCI² s.n. 1. Lovitură de pumn puternică la box. 2. (Jaz) Acompaniament instrumental plin de vigoare și nunanțe dinamice remarcabile. [Pl. -uri, scris și punch . / < engl. punch].

punci (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PUNCI¹ s. n. băutură dintr-un amestec de suc de portocale, de lămâie și zahăr, cu rom sau lichior. (< engl. punch)

punci (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PUNCI² s. n. 1. (box) lovitură de pumn puternică. 2. (jaz) acompaniament instrumental plin de vigoare și cu nuanțe dinamice remarcabile. (< engl., fr. punch)

punci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
punci s. n., pl. púnciuri

puncĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*puncĭ n., pl. cĭurĭ (fr. punch, pron. poncĭ, d. engl. punch, care vine d. indianu panch [citit pancĭ] cincĭ, pin [!] aluz. la cele cincĭ ingrediente ale puncĭuluĭ). O băutură compusă din apă, ceaĭ, rom cam mult, zahăr și lămîĭe, cu alte cuvinte, rom saŭ rachiŭ amestecat în ceaĭ p. a masca beția.