punctuație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUNCTUÁȚIE, punctuații, s. f. Sistem de semne grafice convenționale care au rolul de a marca propozițiile, frazele, pauzele, intonația, întreruperea șirului vorbirii etc., mod de a folosi aceste semne; ramură a gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne. [
Pr.:
-tu-a-. –
Var.: (
înv.)
punctuațiúne s. f.] – Din
fr. punctuation (după
punct).