pufuliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUFULÍȚĂ, pufulițe, s. f. Gen de plante erbacee cu tulpina cilindrică acoperită cu peri lungi, cu flori roșii-purpurii, roz sau albicioase
(Epilobium); plantă din acest gen. –
Puf2 +
suf. -uliță.pufuliță (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PUFULÍȚĂ (‹
puf)
s. f. Denumire dată plantelor erbacee din genul
Epilobium din familia onagracee, cu frunze opuse, mai rar verticilate și cu flori roșii-roz, rar albicioase, răspândite în regiunile temperate.
pufuliță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pufulíță s. f.,
g.-d. art. pufulíței; pl. pufulíțe