pufuleț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUFULÉȚ, pufuleți, s. m. 1. Pufușor.
2. (La
pl.) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele ovale și florile albastre sau albe, care se cultivă ca plantă ornamentală
(Ageratum houstonianum). 3. (La
pl.) Produs alimentar preparat din mălai cu adaos de cașcaval, având aspectul unor tubulețe. –
Puf2 +
suf. -uleț.