pufuliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUFULÍȚĂ, pufulițe, s. f. Gen de plante erbacee cu tulpina cilindrică acoperită cu peri lungi, cu flori roșii-purpurii, roz sau albicioase
(Epilobium); plantă din acest gen. –
Puf2 +
suf. -uliță.