pufai (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pufái s.n. (reg.)
1. ciupercă al cărui înveliș se preface, la maturitate, într-o pulbere fină; gogoașă.
2. ceea ce este înfoiat, umflat, asemănător cu puful.
pufaĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)pufáĭ m., pl. tot așa (d.
puf).
Trans. Puf, o cĭupercă.
Fig. (n.). Ceva ca pufu, ceva fără putere:
pufaĭu sărăciiĭ (Agrb. Înt. 139).