puf (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)puf interj. – Imită forăitul. Creație expresivă,
cf. buf, uf. –
Der. pufăi (
var. pufui),
vb. (a (s)forăi; a pufni, a fuma pipă);
pufai, s. n. (prahiță, Lycoperdon communis);
pufăios, adj. (puhav);
pufni, vb. (a pufăi; a izbucni în rîs),
cf. bufni; pihăi, vb. (a forăi);
pifăi, vb. (a fuma);
pufnitură, s. f. (forăit, bufnet);
pufăit (
var. pufuit),
s. f. (bufnit, suflu);
pufnet, s. n. (bufnit).