pudrare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUDRÁRE s. f. Acțiunea de
a (se) pudra și rezultatul ei. –
V. pudra.pudrare (Dicționar de neologisme, 1986)PUDRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) pudra și rezultatul ei; pudraj. [<
pudra].
pudrare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!pudráre (pu-dra-) s. f.,
g.-d. art. pudrắrii; pl. pudrắri