pudra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUDRÁ, pudrez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) da cu pudră (pe față), a (se) farda cu pudră; a (se) pudrui.
2. Tranz. A acoperi cu un strat subțire de pulbere (de făină, de zahăr etc.). – Din
pudră. Cf. fr. poudrer.pudra (Dicționar de neologisme, 1986)PUDRÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) da cu pudră.
2. tr. A presăra praf pe o suprafață oarecare. [< fr.
poudrer].
pudra (Marele dicționar de neologisme, 2000)PUDRÁ vb. I. tr., refl. a(-și) da cu pudră. II. tr. a acoperi cu un strat de zahăr pudră. ◊ a presăra un medicament sub formă de praf pe suprafața pielii. (< fr.
poudrer)
pudra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pudrá (a ~) (pu-dra) vb.,
ind. prez. 3
pudreázăpudrà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pudrà v. a da cu pudră.