puding (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÚDING1, pudinguri, s. n. Preparat alimentar de origine engleză, făcut din făină, ouă, grăsime de vacă, zahăr, măduvă, prune și aromat cu o băutură alcoolică. – Din
fr.,
engl. pudding.puding (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÚDING2, pudinguri, s. n. (
Geol.) Varietate de conglomerat foarte compact, format din blocuri rotunjite și pietriș. – Din
engl. pudding, fr. poudingue.puding (Dicționar de neologisme, 1986)PÚDING s.n. 1. Budincă englezească, în care, pe lângă ingredientele obișnuite, se adaugă fructe uscate (prune etc.) sau carne tocată.
2. Varietate de conglomerat foarte compact, format din blocuri și din pietriș. [< engl.
pudding].
puding (Marele dicționar de neologisme, 2000)PÚDING1 s. n. budincă englezească în care, pe lângă ingredientele obișnuite, se adaugă fructe uscate sau carne tocată. (< fr., engl.
pudding)
puding (Marele dicționar de neologisme, 2000)PÚDING2 s. n. (geol.) conglomerat compact, din blocuri și din pietriș. (< engl.
pudding, fr.
poudingue)
puding (Dicționaru limbii românești, 1939)*púding n. (fr.
pouding și
poudingue, budincă, puding, d. engl.
pudding. V.
budincă).
Min. Amestec natural de petricele [!] unite pintr´un [!] ciment petros.
puding (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)púding (budincă, conglomerat)
s. n.,
pl. púdinguripuding (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)puding n. mâncare englezească compusă din făină, măduvă de bou, prune sau stafide și dreasă cu rom.