pudicitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUDICITÁTE s. f. Însușirea de a fi pudic; pudoare. – Din
fr. pudicité.pudicitate (Dicționar de neologisme, 1986)PUDICITÁTE s.f. (
Rar) Pudoare, rușine. [Cf. fr.
pudicité].
pudicitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PUDICITÁTE s. f. pudoare. (< fr.
pudicité)
pudicitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*pudicitáte f. (lat.
pudicitas, -átis). Caracteru de a fi pudic.
pudicitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pudicitáte s. f.,
g.-d. art. pudicitắții