pudic - explicat in DEX

pudic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PÚDIC, -Ă, pudici, -ce, adj. Plin de pudoare; candid. – Din lat. pudicus, fr. pudique.

pudic (Dicționar de neologisme, 1986)
PÚDIC, -Ă adj. Plin de pudoare; candid, rușinos. [Cf. fr. pudique, lat. pudicus].

pudic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PÚDIC, -Ă adj. plin de pudoare; candid, rușinos. (< fr. pudique, lat. pudicus)

pudic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pudíc, -ă adj. (lat. pudícus, d. pudor, ca amicus d. amor). Rușinos, plin de pudoare. Adv. Cu rușine. – Fals púdic.

pudic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
púdic adj. m., pl. púdici; f. púdică, pl. púdice

pudic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pudic a. cast și modest în apucături, în fapte și în vorbe.