publicistic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUBLICÍSTIC, -Ă, publicistici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Totalitatea publicațiilor periodice dintr-o anumită epocă, considerate ca mijloc de informare a publicului; presă. ♦ Îndeletnicirea publicistului.
2. Adj. Care aparține publiciștilor sau publicisticii (
1), privitor la publiciști sau la publicistică. –
Publicist +
suf. -ic. Cf. germ. publizistisch.publicistic (Dicționar de neologisme, 1986)PUBLICÍSTIC, -Ă adj. De publicistică sau de publicist. [Cf. germ.
publizistisch].
publicistic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PUBLICÍSTIC, -Ă I.
adj. de publicist(ică). II. s. f. 1. totalitatea publicațiilor dintr-un anumit interval de timp. 2. activitatea, profesiunea de publicist. (< germ.
publizistisch, /II/ Publizistik)
publicistic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PUBLICÍSTIC, -Ă, publicistici, -ce, adj. 2. Care aparține publiciștilor sau publicisticii (
1), privitor la publiciști sau la publicistică. –
Publicist +
suf. -ic. Cf. germ. publizistisch.publicistic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)publicístic (pu-bli-) adj. m.,
pl. publicístici; f. publicístică, pl. publicístice