publicist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUBLICÍST, -Ă, publiciști, -ste, s. m. și
f. Persoană care publică opere cu caracter politic, social, cultural; (sens curent) persoană care publică articole în presă. – Din
fr. publiciste.publicist (Dicționar de neologisme, 1986)PUBLICÍST, -Ă s.m. și f. Scriitor; (
spec.) scriitor de articole de revistă și de ziar. [< fr.
publiciste, cf. rus.
publițist].
publicist (Marele dicționar de neologisme, 2000)PUBLICÍST, -Ă s. m. f. cel care publică articole, recenzii, cronici în reviste și ziare; ziarist, gazetar, jurnalist. (< fr.
publiciste)
publicist (Dicționaru limbii românești, 1939)*publicíst, -ă s. (fr.
publiciste, acela care scrie despre politică, despre dreptu public ș. a.) Persoană care a dat în public ceva tipărit (carte orĭ articule [!] de revistă orĭ de ziar).
publicist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)publicíst (pu-bli-) s. m.,
pl. publicíștipublicist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)publicist m. cel ce publică opere, articole de ziare sau de reviste.