psihoză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PSIHÓZĂ, psihoze, s. f. Boală mintală caracterizată prin tulburări ale comportamentului, gândirii sau afectivității bolnavului și de care acesta nu este conștient. ♦ Stare de spirit bolnăvicioasă, caracterizată printr-o surescitare obsedantă și contagioasă, creată de cauze exterioare; obsesie, idee fixă. – Din
fr. psychose.psihoză (Dicționar de neologisme, 1986)PSIHÓZĂ s.f. Tulburare a activității psihice, stare de spirit bolnăvicioasă caracterizată printr-o surescitare obsedantă și contagioasă creată de cauze exterioare. [< fr.
psychose].
psihoză (Marele dicționar de neologisme, 2000)PSIHÓZĂ s. f. 1. boală psihică manifestată prin grave tulburări ale comportamentului, gândirii și afectivității, de care bolnavul nu este conștient. 2. obsesie, idee fixă. (< fr.
psychose)
psihoză (Dicționaru limbii românești, 1939)psihóză f., pl.
e (vgr.
psýhosis, însuflețire, saŭ d.
psyhé, suflet).
Med. Boală mentală în general (de ex., o rătăcire politică).
psihoză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)psihóză s. f.,
g.-d. art. psihózei; pl. psihóze