psihotronic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PSIHOTRÓNIC, -Ă, psihotronici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Disciplină biofizică care studiază interacțiunile psihice la distanță.
2. Adj. De psihotronică (
1). – Din
engl. psychotronics.psihotronic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PSIHOTRÓNIC, -Ă I.
adj. referitor la psihotronică. II. s.f. disciplină biofizică, studiul interacțiunilor la distanță între diferiți subiecți senzitivi, între aceștia și obiecte materiale sau alte organisme vii. (< engl.
psychotronics)
psihotronic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PSIHOTRÓNIC, -Ă, psihotronici, -ce, adj. 2. De psihotronică (
1). – Din
engl. psychotronics.