psihotonic - explicat in DEX

psihotonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PSIHOTÓNIC, -Ă, psihotonici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță) care are o acțiune stimulentă asupra funcțiilor psihice. – Din fr. psychotonique.

psihotonic (Dicționar de neologisme, 1986)
PSIHOTÓNIC, -Ă adj., s.n. (Medicament) care are acțiune stimulatoare asupra psihicului. [< fr. psychotonique].

psihotonic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PSIHOTÓNIC, -Ă adj., s. n. (medicament) cu acțiune stimulatoare asupra psihicului. (< fr. psychotonique)

psihotonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
psihotónic¹ adj. m., pl. psihotónici; f. psihotónică, pl. psihotónice

psihotonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
psihotónic² s. n., pl. psihotónice