psihoterapie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PSIHOTERAPÍE s. f. Metodă de tratare a bolnavilor prin influențarea psihicului lor, utilizându-se persuasiunea, hipnoza, sugestia etc. – Din
fr. psychothérapie.psihoterapie (Dicționar de neologisme, 1986)PSIHOTERAPÍE s.f. Tratament bazat pe influențarea psihicului (prin hipnoză, prin sugestie etc.). [Gen.
-iei. / < fr.
psychothérapie, cf. gr.
psyche – suflet,
therapeia – tratament].
psihoterapie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PSIHOTERAPÍE s. f. terapie bazată pe influențarea psihicului; psihoterapeutică. (< fr.
psychothérapie)
psihoterapie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!psihoterapíe (tratament al psihicului)
s. f.,
art. psihoterapía, g.-d. art. psihoterapíei; pl. psihoterapíi, art. psihoterapíile