psiholog - explicat in DEX

psiholog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f. 1. Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue.

psiholog (Dicționar de neologisme, 1986)
PSIHOLÓG, -Ă s.m. și f. 1. Observator fin al caracterului omenesc; cunoscător al firii omului. 2. Specialist în psihologie. [< fr. psychologue].

psiholog (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PSIHOLÓG, -Ă s. m. f. 1. observator fin, bun cunoscător al sufletului omenesc. 2. specialist în psihologie. (< fr. psychologue)

psiholog (Dicționaru limbii românești, 1939)
*psihológ, -oágă s. (vgr. psyhé, suflet, și logos, cuvînt). Fil. Persoană care se ocupă de psihologie. Cunoscător al sufletuluĭ oamenilor.

psiholog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
psihológ s. m., pl. psihológi

psiholog (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
psiholog m. cel ce s’ocupă cu psihologia.