psihologic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PSIHOLÓGIC, -Ă, psihologici, -ce, adj. Care aparține psihologiei, privitor la psihologie sau la fenomenele care fac parte din domeniul ei de cercetare; sufletesc. ◊
Expr. Moment psihologic = moment potrivit pentru a influența pe cineva sau pentru a determina producerea unui anumit fapt. – Din
fr. psychologique.psihologic (Dicționar de neologisme, 1986)PSIHOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la psihologie; psihic. ♦
Moment psihologic = moment potrivit pentru exercitarea unei influențe, pentru a cere ceva etc. [Cf. fr.
psychologique].
psihologic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PSIHOLÓGIC, -Ă adj. referitor la psihologie; psihic. ♦ moment ~ = moment potrivit pentru exercitarea unei influențe, pentru a cere ceva etc. (< fr.
psychologique)
psihologic (Dicționaru limbii românești, 1939)*psihológic, -ă adj. (d.
psihologie; fr.
psychologique).
Fil. De psihologie:
observațiunĭ psihologice. Fam. Momentu psihologic, momentu absolut oportun, cînd sufletu e bine dispus. Adv. Din punctu de vedere al psihologiiĭ.
psihologic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PSIHOLÓGIC, -Ă (‹
fr. {i})
adj. Privitor la psihologie sau la fenomenele cercetate de aceasta; psihic (
2). ◊
Moment p. = moment propice pentru a influența pe cineva sau pentru a determina producerea unui fapt; moment de tensiune în așteptarea producerii unui fapt. ◊
Război p. = stare de tensiune, de hărțuială nervoasă, psihică, inițiată și întreținută cu scopul de a zdruncina moralul (forțelor adverse) și de a demoraliza populația.
psihologic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)psihológic adj. m.,
pl. psihológici; f. psihológică, pl. psihológicepsihologic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)psihologic a. ce ține de psihologie.