psihofizic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PSIHOFÍZIC, -Ă, psihofizici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Curent psihologic care studiază pe cale experimentală raporturile cantitative dintre intensitatea stimulilor fizici și intensitatea stărilor psihice corespunzătoare, dând o formulare matematică concluziilor obținute.
2. Adj. Care aparține psihofizicii (
1), privitor la psihofizică.
3. Adj. Care aparține psihicului și fizicului, privitor la psihic și la fizic. – Din
germ. Psychophysik, fr. psychophysique.